Care este adevărata răpire?

Versete din Biblie pentru referințe:

„La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit lămpile.Cele nesăbuite le-au zis celor înţelepte:  Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru, pentru că ni se sting lămpile!Dar cele înţelepte au răspuns: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Duceţi-vă mai bine la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă!În timp ce ele se duceau să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat la nuntă împreună cu el, iar uşa a fost închisă” (Matei 25:6-10).

„Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).

„Apoi mi-a zis: «Scrie! Ferice de cei chemaţi la cina de la nunta Mielului!»” (Apocalipsa 19:9).


Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

„A fi adus sus” nu înseamnă a fi adus dintr-un loc jos într-un loc înalt, după cum își închipuie oamenii. Aceasta este o greșeală uriașă. A fi adus sus se referă la predestinarea și selectarea înfăptuite de Mine. Îi vizează pe toți cei pe care Eu i-am predestinat și i-am ales. Cei care au dobândit statutul de fiu întâi născut, statutul fiilor sau al poporului, sunt toți aceia care au fost răpiți la Cer[a]. Acest lucru este cel mai incompatibil cu noțiunile oamenilor. Cei care vor avea o parte în casa Mea, în viitor, sunt toți oamenii care au fost aduși sus dinaintea Mea. Acest lucru este absolut adevărat, nu se va schimba niciodată și nu va putea fi respins de nimeni. Acesta este contraatacul împotriva Satanei. Oricine este predestinat de Mine va fi adus sus dinaintea Mea.

Fragment din „Capitolul 104” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

2. Care este adevărata răpire?


Biserica din Filadelfia a prins contur, și asta doar datorită harului și milei lui Dumnezeu. Sfinții și-au adus dragostea pentru Dumnezeu și nu s-au abătut niciodată de la calea lor spirituală. Sunt de neclintit în credința că unicul Dumnezeu adevărat S-a întrupat, că El este Conducătorul Universului, care stăpânește peste toate – acest lucru este confirmat de Duhul Sfânt și susținut de dovezi de netăgăduit! Acest lucru nu se poate schimba niciodată!

[…]

Astăzi ai întregit toate bisericile – biserica din Filadelfia – ceea ce este îndeplinirea planului Tău de gestionare de 6000 de ani. Sfinții pot acum să fie supuși cu smerenie înaintea Ta; sunt legați unul de altul în duh și se întovărășesc unul pe altul în iubire. Sunt conectați la sursa fântânii. Apa vieții cea vie curge fără încetare și spală și curăță toată murdăria și mâzga din biserică, purificând încă odată templul Tău. L-am cunoscut pe Dumnezeul adevărat și real, am cutreierat printre cuvintele Sale, am realizat care ne sunt îndatoririle și rolurile și am făcut tot ce am putut pentru a ne consuma pentru biserică. Ar trebui să folosim fiecare clipă pentru a sta tăcuți înaintea Ta și a lua aminte la lucrarea Duhului Sfânt, astfel încât voința Ta să nu fie oprită în noi. Între sfinți există dragoste reciprocă și punctele forte ale unora vor compensa eșecurile altora. Ei pot umbla în duh în orice moment și pot căpăta iluminarea și luminarea Duhului Sfânt. Ei pun adevărul în practică imediat ce îl înțeleg; țin pasul cu noua lumină și calcă pe urmele lui Dumnezeu.

[…]

Cooperează activ cu Dumnezeu, slujește în acord și devino una, mulțumește voia lui Dumnezeu Atotputernic, grăbește-te să devii un corp spiritual sfânt, calcă-l în picioare pe Satana și sfârșește-i destinul. Biserica din Filadelfia a fost răpită înaintea lui Dumnezeu și se manifestă în gloria lui Dumnezeu.

Fragment din „Capitolul 2” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup


Precum sute de milioane de alți urmași ai Domnului Isus Hristos, noi respectăm legile și poruncile Bibliei, ne bucurăm de harul abundent al Domnului Isus Hristos ne adunăm împreună, ne rugăm, dăm slavă și servim în numele Domnului Isus Hristos – și toate acestea le facem sub protecția și grija Domnului. Deseori suntem slabi și deseori puternici. Credem că toate acțiunile noastre sunt în conformitate cu învățăturile Domnului. Se înțelege de la sine, atunci, că noi credem, de asemenea, despre noi înșine că mergem pe calea supunerii față de voia Tatălui din ceruri. Tânjim după întoarcerea Domnului Isus, după venirea glorioasă a Domnului Isus, după sfârșitul vieții noastre pe pământ, după apariția împărăției și după tot, așa cum a fost prezis în Cartea Apocalipsei: Domnul sosește și aduce dezastru și răsplătește binele și îi pedepsește pe cei răi și îi ia pe toți aceia care Îl urmează și care se bucură de întoarcerea Sa în văzduh pentru a-L întâlni. De câte ori ne gândim la aceasta, nu putem să nu fim copleșiți de emoție. Suntem recunoscători că ne-am născut în zilele de pe urmă și suntem suficient de norocoși pentru a fi martori ai venirii Domnului. Deși am suferit persecuție, este în schimbul unei „glorii excepționale și eterne”; ce binecuvântare este acest lucru! Toată această dorință și acest har trimis de Domnul ne face, deseori, atenți la rugăciune și ne aduce împreună mai des. Poate următorul an, poate mâine sau poate chiar mai curând când omul nu se așteaptă, Domnul va apărea deodată și va apărea într-un grup de oameni care L-au așteptat cu multă atenție. Concurăm cu toții unii cu ceilalți, niciunul dintre noi nu vrea să rămână în urmă, pentru a fi primul grup care va privi apariția Domnului, pentru a deveni unul din aceia care vor fi răpiți. […]


Dumnezeu e tăcut și nu ni S-a arătat niciodată, totuși lucrarea Sa nu a încetat niciodată. El privește asupra tuturor ținuturilor și poruncește tuturor lucrurilor și Se uită la toate cuvintele și faptele omului. Gestionarea Sa este efectuată în etape și conform planului Său. Înaintează tăcut, fără efecte dramatice, totuși pașii Săi se apropie tot mai mult de omenire, iar scaunul Său de judecător este așezat în univers cu viteza fulgerului, imediat urmat de coborârea tronului Său printre noi. Ce scenă măreață este aceea, ce tablou grandios și solemn! Precum un porumbel și precum un leu care rage, Duhul ajunge printre noi toți. El este înțelept, El este drept și măreț, El ajunge în tăcere printre noi plin de autoritate și plin de iubire și milă. Nimeni nu este conștient de sosirea Sa, nimeni nu întâmpină cu bucurie sosirea Sa și mai mult, nimeni nu știe tot ceea ce va face El. Viața omului rămâne neschimbată; inima sa nu este diferită, iar zilele se scurg ca de obicei. Dumnezeu trăiește printre noi ca o persoană obișnuită, ca cel mai neimportant adept și un credincios obișnuit. El are propriile Lui îndeletniciri, propriile Sale scopuri și mai mult, El are divinitatea pe care nu o posedă oamenii obișnuiți. Nimeni nu a observat existența divinității Sale și nimeni nu a perceput diferența dintre substanța Sa și cea a omului. […]


Și totuși, este această persoană obișnuită, ascunsă printre oameni, cea care face noua lucrare de a ne salva. El nu clarifică nimic pentru noi, nici nu ne spune de ce a venit. El doar face lucrarea pe care intenționează El să o facă în etape și conform planului Său. Cuvintele și prorocirile Sale devin tot mai frecvente. De la consolare, predici, reamintire și avertizare, până la reproșuri și disciplinare; de la un ton care este blând și bun, până la cuvinte care sunt aprige și mărețe – ele toate insuflă omului atât milă, cât și tulburare. Tot ceea ce El spune își găsește ecou în secretele ascunse profund în interiorul nostru, cuvintele Sale ne înțeapă inimile, ne înțeapă duhurile și ne lasă rușinați și umiliți. […]

Fără ca noi să știm, acest om nesemnificativ ne-a condus în lucrarea lui Dumnezeu, etapă după etapă. Trecem prin nenumărate încercări, suntem supuși unor nenumărate mustrări și testați prin moarte. Învățăm despre firea dreaptă și măreață a lui Dumnezeu, ne bucurăm, de asemenea, de iubirea și mila Lui, ajungem să apreciem marea putere și înțelepciune a lui Dumnezeu, suntem martori ai frumuseții lui Dumnezeu și privim dorința fierbinte a lui Dumnezeu de a mântui omul. După cum spun cuvintele acestei persoane obișnuite, ajungem să cunoaștem firea și esența lui Dumnezeu, ajungem să înțelegem voia lui Dumnezeu, ajungem să cunoaștem natura și esența omului și vedem calea mântuirii și desăvârșirii. Cuvintele Sale ne fac să murim și ne fac să renaștem; cuvintele Sale ne consolează, totuși ne lasă copleșiți de vină și de un sentiment de datorie; cuvintele Sale ne aduc bucurie și pace, dar și mare durere. Uneori, suntem precum mieii la tăiere în mâinile Sale; uneori, suntem precum lumina ochilor Lui și ne bucurăm de iubirea și afecțiunea Sa; uneori, suntem precum dușmanul Său, transformat în cenușă de mânia Sa în ochii Lui. Suntem omenirea mântuită de El, suntem viermii din ochii Lui și suntem mieii pierduți pe care El se gândește să îi găsească zi și noapte. El este milos față de noi, El ne disprețuiește, El ne înalță, El ne consolează și ne îndeamnă, El ne ghidează, El ne luminează, El ne mustră și ne disciplinează și El chiar ne și blestemă. El se îngrijorează pentru noi zi și noapte, El ne protejează și are grijă de noi zi și noapte, El nu ne părăsește niciodată și Își dedică toată grija Sa nouă și plătește orice preț pentru noi. Printre cuvintele acestui trup mic și obișnuit, noi ne-am bucurat de întregimea lui Dumnezeu și am privit destinația pe care Dumnezeu ne-a acordat-o. […]

Vorbirea lui Dumnezeu continuă și El utilizează diverse metode și perspective pentru a ne povățui ce să facem și pentru a-Și exprima vocea inimii Sale. Cuvintele Sale au puterea vieții și ne arată calea pe care ar trebui să mergem și ne permit să înțelegem care este adevărul. Începem să fim atrași de cuvintele Sale, începem să ne concentrăm pe tonul și maniera Sa de a vorbi și în mod involuntar începem să ne interesăm de vocea inimii acestei persoane neînsemnate. El face eforturi minuțioase pentru noi, Își pierde somnul și apetitul de dragul nostru, plânge pentru noi, oftează pentru noi, ne poartă bolile în locul nostru, suferă umilință de dragul destinației și mântuirii noastre, iar inima Sa sângerează și varsă lacrimi pentru împietrirea și răzvrătirea noastră. O astfel de ființă și posesiunile Sale sunt mai presus de o persoană obișnuită și nu pot fi avute sau obținute de niciunul dintre cei corupți. El are îngăduința și răbdarea pe care nicio persoană obișnuită nu le are, iar iubirea Sa nu este pomenită la nicio ființă creată. Nimeni în afară de El nu poate ști toate gândurile noastre sau nu poate avea o astfel de înțelegere a naturii și esenței noastre sau nu poate judeca răzvrătirea și corupția omenirii sau vorbi și lucra printre noi astfel în numele Dumnezeului din ceruri. Nimeni în afară de El nu poate avea autoritatea, înțelepciunea și demnitatea lui Dumnezeu; firea lui Dumnezeu și ce are El și ce este El sunt transmise, în întregime, de la El. Nimeni în afară de El nu ne poate arăta calea și nu ne poate aduce lumină. Nimeni în afară de El nu poate dezvălui tainele pe care Dumnezeu nu le-a divulgat de la creație până astăzi. Nimeni în afară de El nu ne poate salva de legăturile Satanei și de firea noastră coruptă. El Îl reprezintă pe Dumnezeu și exprimă vocea inimii lui Dumnezeu, îndemnurile lui Dumnezeu și cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu către toată omenirea. El a început o epocă nouă, o eră nouă și a adus un pământ nou și cer nou, o lucrare nouă și El ne-a adus speranță și a încheiat viața neclară pe care o duceam și ne-a permis să privim complet calea mântuirii. El a cucerit întreaga noastră ființă și ne-a câștigat inimile. Din acel moment înainte, mințile noastre au devenit conștiente, iar duhurile noastre par să fie reînviate: Această persoană obișnuită, nesemnificativă, care trăiește printre noi și care a fost demult respinsă de noi – nu este El Domnul Isus, care este mereu în gândurile noastre și după care tânjim zi și noapte? Este El! Este chiar El! El este Dumnezeul nostru! El este adevărul, calea și viața! El ne-a permis să trăim din nou, să vedem lumina și ne-a oprit inimile noastre de la rătăcire. Ne-am întors în casa lui Dumnezeu, ne-am întors înaintea tronului Său, suntem față în față cu El, am fost martori ai înfățișării Sale și am văzut drumul ce ne așteaptă. În acel moment, inimile noastre au fost complet cucerite de El; nu ne mai îndoim de cine este El și nu ne mai opunem lucrării și cuvântului Său și ne prosternăm complet înaintea Lui. Nu ne dorim nimic altceva decât să călcăm pe urmele lui Dumnezeu pentru tot restul vieții noastre și să fim desăvârșiți de El și să Îi răsplătim harul și să-I răsplătim iubirea pentru noi și să ne supunem aranjamentelor și orchestrațiilor Lui și să cooperăm cu lucrarea Sa și să facem tot ce putem pentru a finaliza ceea ce El ne încredințează.

[…]

Suntem doar un grup obișnuit de oameni stăpâniți de firea satanică stricată suntem cei predestinați de Dumnezeu din vechime și suntem cei în nevoie pe care Dumnezeu i-a ridicat din murdărie. Cândva L-am respins și condamnat pe Dumnezeu, dar acum am fost cuceriți de El. Am primit viață și am primit calea vieții veșnice de la Dumnezeu. Indiferent unde suntem pe pământ, în ciuda prigoanei și a nenorocirilor, nu putem fi despărțiți de mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic. Căci El este Creatorul nostru și singura noastră răscumpărare!

Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. „Caught up” în original.

Conținuturi Similare